Este cel mai simplu tip de biopsie și este folosită cel mai frecvent pentru nodulii care nu pot fi simțiți la palpare.
CUM SE REALIZEAZĂ
Pentru această procedura, este nevoie ca pacienta să stea întinsă pe masă.. Este posibil să se folosească și un anestezic local. Fixând nodulul cu o mână, medicul își folosește cealaltă mână pentru a direcționa acul fin (ceva mai subțire decât cel folosite pentru prelevarea analizelor de sânge) în nodul. Acul este montat pe o seringă goală. Odată ajuns în nodul, este prelevată o probă de celule în seringă și acul este extras.
Această metodă rapidă și simplă poate face diferența între un chist și o masă solidă, evitând o biopsie mai invazivă.
În cazul unui chist, poate fi extras întreg lichidul din interiorul acestuia. Dacă fluidul este transparent și masa dispare, acesta este un semn că este vorba de un chist simplu. Posibilitatea unui cancer trebuie luată în calcul dacă lichidul conține urme de sânge și o parte din masă rămâne în continuare. În acest caz, lichidul este trimis la un laborator pentru a fi analizat.
În cazul unei mase solide, în timpul efectuării va fi simțită o rezistență la înaintarea acului și nu se va putea preleva lichid. Se va obține o probă de celule din mai multe locuri ale masei, în timp ce se continuă aspirația. Celulele colectate în seringă sunt întinse pe una sau mai multe lame și trimise la un laborator. Anatomopatologul, care stuadiază probele de țesut în vederea depistării unor semne de boală, va determina dacă există celule canceroase.
Dacămasa are o consistență dură la palpare, se poate folosi ecografia sau mamografia pentru a ghida acul în locul corect. În cazul ecografiei, se poate vizualiza acul pe monitorul ecografului. Când se folosește mamografia , procedura se numește biopsie stereotactică. De obicei, procedurile stereotactice se folosesc la biopsiile pe ac gros, dar uneori sunt folosite și la cele pe ac fin.